Felicitari Desperate Living!

Am vazut Desperate Living. Asta e un film din 1977 facut de unul dintre cei mai buni si curajosi regizori care au existat John Waters. De ce e curajos? Pentru ca el facut niste chestii in cinematografie pe care multi nu l-au facut vreodata. Nici contemporanii lui si urmasii sai. El face niste filme oribile. Oribile in sensul imaginilor si ale intamplarilor. Am vazut doar Desperate Living, Pink Flamingos, Cry Baby si A Dirty Shame de el, si cam toate au un dirty sanchez pe fata. Ceea ce-i absolut minunat! 😀

Am vazut Desperate Living din acelasi motiv pentru care am vazut mai multe filme. Pentru ca Marilyn Manson :). Asa cum incepe “interviul” asta, Marilyn Manson, intr-un fel, mi-a largit aria cinematografica. Din cauza lui am vazut multe chestii tari. Nu o sa le numesc acum pentru ca n-are sens. Daca nu era el, poate ca imi placea GI Joe si Scary Movie urile si puteam avea conversatii despre cat de tare a fost explozia aia, dar am preferat sa nu. Marilyn Manson se uita la filme tari!

Desperate Living e despre o femeie care-si omoara sotul impreuna cu menajera si se ascund intr-un oras fantoma condus de o regina supraponderala si super retardata. Din acest scurt rezumat vei crede ca-i o mizerie si nu te vei uita la el niciodata. Ceea ce-i de inteles, continua sa te uiti la The Nootebook, e okay :). Eu l-am perceput ca un fel de Vrajitor din Oz schizofrenic. Serios. E despre doua persoane (da, Toto e o persoana; daca n-ar fi fost el, Dorothy o lua razna in Oz) care fug sper un taram magic. Doar ca taramul ala magic nu-i foarte placut, si ele tot incearca sa fuga din el. Toto, in film este menajera supraponderala de culoare, evadeaza dupa ce cade casa pe ea, iar Dorothy, sotia ucigasa din filmul asta, este impuscata in cur. As putea duce analogia mai departe, dar te-as pierde ingrozitor. Mai rau decat pana acum 🙂

Desperate Living e gretos. I-am urat felicitari pentru ca este pe primul loc in topul celor mai “yuck!” filme. Daca ai un pic de cultura cinematografica, sa stii ca filmul asta e peste Salo. Cu mult. Pentru ca in Salo, ce se intampla acolo e un pic SF, hah. Dar in asta totul pare mai plauzibil, cred, intr-o anumita masura. Iar daca nu-ti pare plauzibil, poti interpreta anumite scene, si alea o sa ti-se pare adaptabile, intr-un fel. Totul tine de cititul printre randuri…

Cam atat… Sa apesi pe “ASTA”, in al doilea paragraf, e super important. Postarea asta ar putea sa fie un pic mai lunga, dar dupa aia ma pierd si te pierd si nu stii sa te intorci acasa.

 

Robin and the Haikus

Mi-am cumparat Stalingrad, a Backstabberilor, si pot spune ca-i cel mai bun album romanesc pe care l-am ascultat vreodata. Detroneaza clar Lightul Comei, albumul romanesc preferat de pana acum. RATB fac parte din gloata trupelor care daca ar fi aparut afara, ar fi fost sold out pe stadioane mari, alaturi de The MOOoD, Les Elephants si, alti preferati de-ai mei, Breathelast. Asta cu “daca apareau in alta tara” mi-se pare un cliseu. L-am auzit de atat de multe ori si legat de atatea trupe, pentru ca asa e :).  Kurt Cobain a spus odata: “Humans are stupid. I’m ashamed to be human” si, pentru mine cel putin, romanii sunt stupizi si mi-e rusine uneori ca-s roman.

Robin pare reincarnarea avangardistilor, pe-a locuri, si facut din coasta lui Reed, Dylan si Bacovia :). Spune lucruri atat de deprimante, dar chitara cu distors e cafeaua neagra care baga energie in piese. E un fel de Dan Amariei, dar fara LSD. Stalingrad parca e un rollercoaster extrem de pervers care te poarta prin paduri pline de nimfomane. Ca si cand fiecare piesa e o partida de sex cu alta partenera. Cuvintele lui puse pe instrumente sunt un film porno pentru urechi, doi parteneri compatibili din punct de vedere sexual. Sincer, mie nu mi-am placut prima data cand i-am descoperit acum vreo 2-3 luni. Mi se pareau niste gay care fac parte din categoria trupelor dupa care-s inebunite toate fetitele. Tot cred asta 🙂 doar ca am devenit si eu o fetita inebunita dupa ei. (Vezi Placebo, Paramore, MCR si E.M.I.L.)

Stalingrad face parte dintr-o trilogie. Asta a fost partea I, mai urmeaza Arhanghel’sk si Vladivostok. E cam precoce sa zic, dar sper ca astea 3 albume, per total, vor fi un fel de Antichrist Superstar, Mechanical Animals si Holy Wood a lui Manson. Asta cred, ptr ca si ele fac, intr-un fel, parte dintr-o trilogie. Sper ca urmatoarele doua vor fi tot dramedii ca Stalingrad. Ar fi pacat sa devina ca majoritatea sequelurilor si sa se fie naspa. *fingers crossed*

L-am ascultat de 4 ori consecutiv, facand o mica pauza pentru alta trupa “care daca se lansa afara, ar fi avut mega succes” Moonlight Breakfast. De ei nu voi scrie nimic, pentru ca am mai ascultat nu-jazz si nu mi-au prea placut. O trupa tare de nu-jazz romaneasca e Blazzaj. EI! daca apareau afara, imparteau scena cu barosani-de-barosani 😉

Robin m-a facut sa ma reapuc de scris. Am luat o pauza <strike>n-am mai avut chef</strike> de scris de prin februarie, dar sper ca dupa ce mai ascult asta sa revin cu ceva “foarte eu” cum s-a mai spus despre o(rorile)perele mele. *fingers crossed, din nou*

 

Cine mai vrea sa vada filme proaste?

Am vazut un film azi, lucru pe care nu l-am mai facut demult timp. Am fost ocupat cu spider-man-ul din ’90. Se numeste Braindead/Dead Alive. Este primul film, sau printre primele, facute de Peter Jackson. Da, cel care a facut Lovely Bones, dar majoritatea-l cunosc pentru Lord of the Rings :). Am vazut filmul ala, dar inainte sa-l vad am gasit un video pe youtube. Se numeste 10 tips for kids who want to be filmmakers. Daca ai citit destul de pe blogul meu, a-i vedea ca eu aspir sa ajung un “filmmaker”. Unul dintre pasi este sa ai rabdare. Nu poti sa fi nominalizat la oscar cu primul-primul film. Ba se poate, dar e foarte-foarte rar intalnit. Poti face filme bune care sa fie mega tari in propria tara si Europa si sa nu fi nominalizat. Da, la tine ma refer. Lui Peter Jackson i-au trebuit 10 ani sa ajunga la mega succesul LotR, iar daca el nu-i cel mai bun exemplu atunci nu cred ca ar exista altul mai bun.

Braindead e o mizerie de film. Comedy-horror-urile sunt un gen foarte dubios. Pe sistemul “Ori suntem golani, ori nu mai suntem?” comedy-horror nu ar trebui sa existe. E o mizerie si la propriu si la figurat. E o gramada de sange in filmul ala. Cred ca n-am vazut in viata mea atat sange si mate si bleagh! ceea ce-ti foarte tare, ptr ca asemenea filme nu se mai fac acum. Din alt punct de vedere, e mizerabil ptr ca actiunea e stupida, dialogurile la fel si personajele absolut retardate. Sunt vreo 4 principale si fiecare reprezinta cate un cliseu. “Eroul” tinut in lesa de mama, mama obsedata de copil, femeia care se indragosteste de erou in primele 5 minute dupa ce s-au cunoscut si unchiul obsedat de averea sora-sii/mama eroului. Braindead e Psycho+Forrest Gump(care, dupa parerea mea, este varianta light a lui Psycho)+Evil Dead, doar ca cu mii de litrii de sange. Personajul principal omoara zeci de zombii cu o masina de tuns iarba.

Dar, pe cat de prost facut e pe atat de interesant pare. E foarte greu de explicat. Face parte din alta categorie a filmelor horror. Nu are suspans si momente de-alea cand stii ca ceva-ti va sari in fata, dar are un zombi care scoate cutia toracica dintr-o femeie. Ceea ce-i cam imposibil, cred. Nu-i slasher, ca Jason sau Halloween, nici macar film cu zombi 100%. Adica, sunt zombi, dar nu ca in alte filme… Nimic nu mai are sens 😦 Oricum, daca vrei sa vezi un film care sa-ti intoarca totul pe dos, atunci asta e perfect, pentru ca nu te va plictisi.

Braindead, deci, e filmul perfect ptr a-ti incepe cariera de regizor. Pentru ca-i atat de stupid. E genul de film pe care atunci cand il faci e super incantat de el, ptr ca apoi peste ani sa-ti dai seama ce porcarie ai facut.

PS: Asta nu-i o recomandare! Nu fac recomandari si chiar daca l-as recomanda, lucru care se va intampla cu siguranta, stiu ca nu te-ai uitat la el.

Silence

Am avut odata o discutie cu un coleg foarte tare. Eram in tren sper Cluj, undeva pe la 3 noaptea, si omului i-a venit o mega idee: “Ba, cum ar fi sa asculti liniste? Sa-ti pui, pur si simplu, castile pe urechi si sa nu mai auzi nimic.” Ideea pare stupida, stiu, probabil din cauza ca in compartiment cu noi erau doua tipe. Pe una o cheama Maria si pe cealalta Ioana.

Daca stai sa te gandesti ideea de a te detasa de la orice fel de zgomot exterior, in zilele noastre este absolut geniala. Nu sa fie un singur sunet sau o nota rulata la infinit in casti, ci un fel de dopuri, la inceput. La dracu, dopuri de-alea exista, dar nu le tine nimeni in urechi pentru ca-i hip. Uau, dupa fiecare idee, imi dau seama cat de stupid pare… Oricum.

Sa asculti liniste este, dupa parerea mea, viitorul entertainment-ului. Asa cum exista conceptul de silent disco, va aparea si silence disco. Unde o gramada de oameni se vor strange intr-un loc si vor avea casti pe urechi, iar in casti nu va fi nimic.

Ideea colegului meu era ca muzica va ajunge intr-un punct in care tu singur o vei crea. Si nu se referea la programele de pe calculator sau telefoane. Tu asculti “ceva” in casti, iar ceva ala e MASSIVE ATTACK, in capul tau.

E atat de mult zgomot in jurul nostru acum. Scriam asta cand aveam blog acum 3 ani. Te trezesti si auzi claxoane, iesi pe scara si auzi vecinii cum se cearta sau usa liftului cum se tranteste, iesi afara, alte claxoane, alti oameni s.a.m.d., iar apoi singura “scapare” e sa nu mai auzi nimic. Doar de fun.

Aceasta presupozitie ar putea fi dezvoltata intr-un poveste scurta sau chiar… un fiiiilm. O drama SF 😉 Intr-o lume  post-apocaliptica plina de masini zburatoare, un inventator reuseste sa creeze ceva ce revolutioneaza totul. Un aparat care canta nimic. Boom!

 

Doamne, ce stupid suna totul…

Aww :3

Cum am spus pe facebook, postarea asta e gay. Acum ceva timp mi s-a dat sa intalnesc niste persoane. La inceput au fost vreo 5, cred, apoi numarul lor s-a decimat. Acum sunt doar 2.

Ei sunt prietenii mei, cei mai si cei mai buni, meh. Lui o sa-i zicem Mihai si ei Madalina, pentru ca asa ii cheama. Pe ei i-am cunoscut vara trecuta. Pe vremea cand aspiram sa fiu jurnalist. Acel vis a murit, dar a reinascut altul sau altele. Am fost peste 1000 de canditati, iar majoritatea eram bagati intr-un grup. Asa ne-am cunoscut. Mai faceam cate o caterinca, mai radeam de cate una, chestii. A venit examenul si eu l-am picat. Si el l-a picat, haha. Dar ea nu. El s-a dus la Hyperion si eu la o facultate foarte dificila. As fi putut sa ma duc si eu la Hyperion, doar ca “e naspa la privat”. E atat de naspa, incat el e la al 3-lea internship. Ei 2 au ajuns foarte bine, din punct de vedere educational, eu nu chiar. Dar am ramas prieteni.Mai este un detaliu sau o persoana care a facut ca noi sa devenim bff’s, doar ca nu se cuvine sa o mentionez. Intr-un fel, din cauza ei am ajuns sa ne cunoastem mai bine. Acum, daca persoana respectiva citeste postarea, sa stii ca iti multumim!

E foarte ciudata “relatia noastra”. Pentru ca eu n-am crezut ca o sa fiu prieten cu ei. Pentru ca nu avem nimic in comun. El mi-a zis asta odata. Ca “eu nu sunt genul lor”. Si e okay pentru ca asa e… Cu el, cel putin, nu am crezut vreodata. Cand l-am cunoscut, dupa examenul de anul trecut, el imi fura “fanele”. Dupa examen, s-a facut un fel de grup neoficial al “picatilor”. Grup in care erau maxim 5 persoane de la jurnalism. Si acolo am inceput sa vad ce-i poate pielea. El imi tot fura spot light-ul si se baga in seama, si ma deranja acest lucrusor :). Doar ca acele vremuri au trecut si nu mai face asta. Atat de des…

Daca am vorbit de el, trebuie sa zic si de ea. Ea e o taranca. Cand ne-am vazut primele dati, nu stiam cine-i. Mi se parea pitipoanca, deci nu-i prea dadeam atentie.  Intre timp, mi-am schimbat parerea. Nu mi se mai pare asa si ii dau si atentie + alte chestii ;). Ea, incet-incet devine prietena mea, as in friend, pentru ca a inceput sa-mi spuna chestii care i s-au intamplat/i se intampla ei. Ceea ce-i absolut minunat. Pentru ca n-am crezut ca se va intampla asta intre noi :'(. Mie imi place sa vorbesc despre mine si chestia asta e naspa, pentru ca pare ca sunt foarte self-centred si nu le dau altor importanta. Cum, iata, se intampla anul trecuta. BANG! Zi “mersi”, fa!

Ei sunt prieteni mei, cum am mai spus. Si sunt niste handicapti. Le zic asta de fiecare data + alte chestii. Ei sunt asa cum sunt pentru ca dintre toate celelalte persoane, cu ele am petrecut cel mai mult timp*. Si asta e grozav, pentru ca, asa cum am mai spus, nu credeam ca vom ajung in acest moment al relatiei noastre. La inceput ei ma urau, pentru ca “voiam sa par ce nu-s”, apoi Dumnezeul a zis “Let there be friendship!” si eu am incetat sa ma comport naspa. Dovada e faptul ca de cate ori am iesit in oras, eu am comandat normal, nu am mai zis dubiosenii*.

*am vrut sa fac precizarea aia, e foarte importanta. Pentru ca altfel s-ar fi zis “Da’ eu nu-s prietena ta?”

*asta e o precizare pentru ei. Pentru ca ei imi citesc blogul, dar eu nu pe-al lor. Haha! 😀

P.S. De ce “pun” atatea ghilimele?

Urasc dramele Sci-fi

Asta va fi o postare din categoria “Wot?”, pentru ca nimeni nu va prea intelege. Pentru ca eu sunt o fiinta superioara si sunt un cinefil notoriu si nu ma cobor la nivelurile pamantenilor care au impresia ca SAW e film horror.

Dramele SF sunt diferite de cele “normale”. In cele “normale” de multe ori e cineva bolnav: 50/50, sister’s keeper, restless; astea contin o boala absolut imbecila si mega exploatata. Ceea ce-i foarte ironic pentru ca ceva ce te face sa arati oribil este ridicat la un super nivel si devine, printr-un fel de masochism, placut ochiului. Nu voi nega faptul ca mi-a venit sa-mi scot inima din piept si sa o mananc la My sister’s keeper.

Pe langa filmele care exploateaza cancerul, fie dpdv “colorat*” ca 50/50 sau restless, fie foarte “intunecat” precum sister’s keeper, sunt filmele care au tot o boala in substrat, dar e tratata cu alte ustensile. Si anume sida. Filmele despre sida sunt diferite de cele despre cancer, pentru ca ele au “subpovesti”. Prima ar fi povestea bolnavului care devine din ce in ce mai urat, iar a doua, povestea bolnavului care IN OCHI OAMENILOR devine din ce in ce mai urat. Philadelphia, Angels in America, intr-un fel Forrest Gump, dar in cazul ala e un fel de “AIDS Begins”. In cazul asta e vorba tot de urat, doar ca impactul pe care-l are un bolnav de sida este mult mai puternic decat un bolnav de cancer.

Ca sa inchei aceasta introducere, sau ce o fi, in dramele “normale” cineva moare. Beginners, Forrest Gump, Amour, Titanic etc. Bang! Te distrug mental din cauza subiectului, d’oh, si pentru ca se mega prelungeste scena mortii. Dar hei, Hollywood!

Revenind acum la titlul. Dramele SF sunt mult mai naspa decat cele “normale”, indiferent de cine, cum, de ce moare. Uneori, nu moare nimeni. O sa ma iau de putine drame SF. Artificial Intelligence, A Perfect Sense, Bicentennial Man si Star Wars. Nu le-am pus intentionat in ordine alfabetica…

A.I. este cu siguranta cel mai distrugator film, dpdv emotional. Pentru mine, cel putin. A.I. este despre un Pinochio-robot. A perfect sense nu stiu cat de mult se incadreaza la categoria SF. Adica, e vorba de stiinta si e vorba de fictiune, dar nu-i cu roboti. Pamantul e lovit de o epidemie care lasa oameni fara auz, miros, gust si, intr-un final vaz. Bicentennial Man e tot un fel de Pinochio. Doar ca-i vorba de un adult. Iar toata lumea stie despre ce-i vorba in SW.

Intr-un fel, dramele SF sunt mult mai tragice pentru ca se desfasoara intr-o alta lume. Desi ele incep relativ aproape de zilele noastre, ele sunt foarte putin probabile si neplauzibile. Dar de-aia ne place Star Wars. Ele iau un topic real, precum acceptarea sau maturizarea, si-l duc la un nivel fantastic. Adica, nu-i nimic emotionant la Pinochio, dar daca veti vedea A.I. o sa intelegeti. Asa e si in cazul SW. Daca era un tata “normal”, sa zicem mafiot, care voia ca fiul sau sa-i stea de-a dreapta, nu ar fi avut acelasi ecou. Dar daca bagi roboti si monstruleti si sabii laser 😉 si peste astea doua povesti exagerat de lungi, atunci iese ceva absolut minunat. In Perfect Sense e cam aceiasi poveste ca oricare alta despre boala si bolnavi. Doar ca-i o boala ireala care combina surzirea, orbirea etc intr-una si asta face totul incredibil de tragic. Pentru ca desi nu ai simturi, tot esti in viata. Si asta, creeed, ca-i naspa. Oricum, filmul se termina foarte trist si usor previzibil, dar nu da un raspuns exact daca sau nu ei mai sunt in viata dupa ce raman fara simturi. Deeeci, am banuit doar.

Deci da, dramele SF sunt cel mai naspa tip de drama. Pentru ca iau o poveste banala si o tuneaza in asa fel, incat e tot o poveste tipica doar ca este alt invelis. Pentru ca-s la filosofie, iar analogiile e viata mea: dramele “normale” sunt 3PO in SW1, iar cele SF in 2,3,4,5 si 6. Sper ca v-ati prins.

PS. Sper ca ati avut rabdare si ati citit pana aici. Daca da, super 😉

*colorat adica trateaza subiectul cancerului intr-o maniera diferita, nu eternul condamnat la moarte blablabla.

Cum sa te droghezi fara droguri

Saptamana trecuta am fost la farmacie sa iau niste olynth pentru frate-miu. In timp ce-l plateam farmacista m-a intrebat daca am mai luat. I-am spus ca-i pentru frate-miu. Apoi ea mi-a spus sa ma grija cu el pentru ca da dependenta. Am mai auzit legenda asta si mi s-a parut o idiotenie. Adica, furi bani de la parinti si-ti cumperi spray de nas? Il prizezi prin gang-uri? Cum poate da dependenta? Cred ca… habar n-am, iti ramane nasul infundat si numai cu ala poti sa-l desfunzi.

Dupa ce am auzit, din nou, ca olynth-ul da dependenta, doar ca de data asta din gura farmacistei, am stat si m-am gandit. “Ma, sunt multe feluri in care te poti droga.” Lasand la o parte alcoolul, tigarile, cafeaua si, normal,  sexul*. Praf de pizda/Tantum rosa este unul dintre “droguri”. Am auzit odata o poveste a unui tip care luase tantum rosa. Desi, experienta m-a invatat sa nu ma uit in gura celor care au luat alte droguri in afara de iarba. Eh, omul imi zicea cum statea pe treptele de la scoala si spunea bancuri cu un rinocer roz… What? Asta se intampla cand bei anti-inflamator? La dracu cu lsd-ul! Gasesti chestia aia la orice farmacie, cred.

Al doilea este prenadezul. Chestia aia e dubioasa rau. De aceasta data nu am avut contact cu niciun individ care sa fi incercat, in afara de aurolacii de la metrou, dar cu ei nu vorbesc. Stiu, pare greu de crezut. Dar am vazut odata un tip, care a trecut pe langa mine si parea okay, iar cand ne-am reintersectat caile, omul tragea dintr-o punga. Si parea foarte-foarte fericit. Cred ca se manifesta precum iarba, habar n-am.

Apoi mai e oja si pasta corectoare si tot felul de pastile si siropuri pe care le gasesti la farmacii si apoi ne intrebam de ce sunt copiii cum sunt. Toate chestiile aste de baga intr-o stare mai nasola decat oricare alt drog, [si cand zic drog, ma refer la unul singur ;)] dar sigur ca ele-s tot ilegale. Tare.

Ps. Ii multumesc Google ptr ca m-a ajutat cu Tantum Rosa.

*ala a fost un cliseu.

Acesta este un proiect de viitor

Foarte putina lume stie, dar eu visez sa ajung regizor. Am niste idei de filme, dar nu pot fi scrise aici. Pentru ca nu vreau, nu-s finalizate, iar astfel nu s-ar prea intelege nimic. Daca vrei sa afli despre filmele din capul meu trebuie sa-mi cumperi o bere.

Printe cateva posibile proiecte, m-am gandit sa fac screen test-uri. Cam cum facea Andy Warhol pe vremea sa, doar ca eu nu fac voi distribui pe nimeni intr-un viitor film, sau poate da. Cam asta e ideea unui screen test.

Am inceput prin a-mi filma fratele.  Am ales sa-l filmez pe el, pentru ca am tot vorbit cu diverse personalitati despre el si nimeni nu l-a vazut niciodata. Probabil, unii au crezut ca el nici nu exista. Iata ca-i real. Celalalt motiv ar fi ca pare foarte egoist sa ma filmez pe mine si este dificil. Caci, cu siguranta, nu m-as filma intr-o oglinda. Plus ca nu as stii ce sa fac…

Urmeaza, deci, sa ma filmez oameni. Am niste persoane in minte, si un fel de plan, doar ca ar parea cam dubios pentru ei  sa nu faca nimic interesant timp de 3-4 minute.

De ce iubim femeile/De ce iubiti barbatii.

Eu o sa ma rezum la cateva randuri, nu o carticica intreaga.

Noi iubim femeile pentru ca asa e frumos si asa am fost “invatati”. Pentru ca daca am iubii barbatii am fii niste ciudati si s-ar arunca cu pietre in noi. La propriu.

Voi iubiti barbatii pentru ca daca ati iubi femeile ati fii un vis umed in mintile atator barbati. Daca ati iubii femeile si un barbat s-ar da la voi, iar voi il refuzati, atunci ati fii niste curve pentru ca nu i-ati supt pula.

Ce tatuaje vreau sa-mi fac

Ca oricare alt adolescent rebel si eu vreau sa-mi fac un tatuaj. De fapt, nu unul singur, ci mai multe. Nu stiu exact cate, pentru ca voi scrie acum ideile principale.

1. Un sobolan verde pe bratul stang. Mi-e frica de soareci si sobolani, daca vreti sa aflati de ce, intrebati-ma 😀

2.O felie de pepene rosu tot pe bratul stang. Cu niste numere. Nu stiu exact acele numere, dar le voi afla eu. Numerele reprezinta anul nasterii si anul in care mamaia mea a murit. Felia de penene reprezinta ultima amintire pe care eu o am cu ea stand pe canapea si mancand pepene rosu cu paine.

3. O masca de scrima. Pentru ca eu am facut scrima un an sau doi si mama a facut scrima.

Bratul strang o reprezinta pe mami.

1. Pe bratul drept, teorema lui Pitagora. Oricare ar fi aia. Am fost corigent la mate si am facut meditatii cu un unchi care acum numai este printre noi.

2. Un ciorap sau doi, nu din cauza vreunui motiv tampit, ci pentru ca bunica-mea imi aducea ciorapi de ziua mea cand eram mic. Imi displacea acest lucru, logic, dar cu trecerea timpului mi-am dorit sa am ciorapi pentru ca duc lipsa.

3. Ceva pentru bunica-miu. Habar n-am inca ce. Adresa casei de la Breaza sau cea din Ploiesti unde au stat bunicii mei.

4. Niste ochelari de inot pe incheietura dreapta. Tata a facut inot si eu am facut inot, logic.

Dupa cum ati observat bratul drept ii este dedicat lui tati.

Ultima chestie ar fi 3PM pe degetele de la mana dreapta. 3PM este ora la care Iisus a fost rastignit, dar nu pentru aia. 3PM reprezinta 3sudest, Parazitii si Marilyn Manson. Trei trupe care m-au marcat pana acum.

Imi tatuez lucruri care-mi reprezinta parintii pentru ca in ciuda oricarui lucru ei m-au suportat si inca ma suporta. Hah!